Ieri am dat de articolul de pe Slashdot în care se povestea cum să vezi în a patra dimensiune. Evident, ca orice cititor vechi de Slashdot, am trecut direct la comentarii în căutarea înțelepciunii (RTFA e pentru începători). Partea ciudată e că nu am rămas deloc dezamăgit. Primul link de care am dat a fost unul de pe Youtube și în el un tip, Carl Sagan, povestește foarte fain despre cum noi, entități 3d ar trebui să gândim a patra dimensiune din perpectiva a niște creaturi 2d care întâlnesc una 3d. Prezentarea e destul de elegantă și în același timp complexă. Încă nu îmi încape în imaginație partea cu proiectarea în 3d a unui obiect 4d, dar cu timp și exercițiu poate va ieși ceva.
Următorul și complet previzibil pas a fost trailerul desenului animat Flatland care mi s-a părut bestial. Abia aștept să pun mâna pe versiunea neoficială :). Pe lângă asta, am și făcut comanda la cartea după care e făcut filmulețul. Deși Flatland se poate găsi liber pe internet, prefer formatul de copac mort.
Fiind atât de entuziasmat de aceste resurse, am decis să mă uit peste TFA. Cei de la Dimension Math au făcut o treabă bună și recomand vizionarea filmelor.
Partea tristă e că noi nu putem vedea (în sensul comun a cuvântului) obiecte 4d ci doar putem să le intuim. Vederea e doar un tip de percepție dar fiind folosită extensiv și bine dezvoltată aduce o lene greu de imaginat întru dezvoltarea și perfecționarea altor simțuri. A crede că doar ceea ce se vede și se aude există nu este suficient. Oricum, totul e doar o iluzie. Spor la treabă.
